Cuprins
Modernitatea și postmodernitatea se referă la două mișcări sau curente ale gândirii europene care au avut la bază critica istorică și propunerea de noi valori sociale.
Tabel comparativ între modernitate și postmodernitate:
| Modernitate | Postmodernitatea | |
|---|---|---|
| Definiție | Curent de gândire caracterizat prin promovarea ideii de progres social prin cunoaștere și rațiune. | Curent de gândire caracterizat prin punerea în discuție a ideilor de modernitate, având în vedere eșecul său pentru progres social. |
| Origine | A început să se nască în timpul Renașterii (secolul al XV-lea) și s-a cristalizat în secolul al XVIII-lea. | Mijlocul secolului al XX-lea (anii ’70 și ’80). |
| Caracteristici | Narațiunea progresului prin cunoaștere. Închinarea gândirii raționale. Viziunea antropocentrică. Schimbarea structurilor politice. | Pesimism. Critica presei ca axe de putere. Critica dinamicii consumatorilor. Respingerea pierderii vieții private. Întrebarea noilor procese comunicaționale. Critica permanentă. Preocupare pentru mediu. |
Ce este modernitatea?
Modernitatea este înțeleasă a fi o mișcare intelectuală care și-a avut originile filosofice în secolul al XV-lea, în timpul Renașterii, dar care s-a cristalizat în secolul al XVIII-lea. În acel moment, propunerile sale s-au concretizat în cele din urmă în lumina schimbărilor politice, economice, sociale și culturale care au avut loc în acel moment.
Modernitatea a promovat individualitatea, utilizarea rațiunii, protecția drepturilor cetățenilor și o nouă ordine politică care a fost cheia reorganizării structurilor de putere în Europa, prin introducerea unor concepte precum statul național și separarea puterilor.
Caracteristicile modernității
Ideea de progres în modernitate se învârtea în jurul a trei axe esențiale:
- Omul ca o nouă măsură a lucrurilor.
- Rațiunea și știința ca metode de interpretare a realității.
- O nouă structură politică administrativă.
Mai detaliat, acestea ar fi unele dintre caracteristicile esențiale ale modernității:
Narațiunea progresului prin cunoaștere
Modernitatea ridică o idee de progres și evoluție socială bazată pe cunoaștere și exprimată în știință, economie, filosofie, drept și politică ca și cunoaștere centrală. În modernitate narațiunea mitologică sau mistică pusă de religie nu își are locul.
Cult al gândirii raționale
Modernitatea propune o eliberare a gândirii doctrinare în schimbul subiectivității și gândirii individuale. Conform acestui curent de gândire, rațiunea și logica trebuie să înlocuiască doctrina religioasă ca resursă pentru a explica natura lucrurilor.
Viziunea antropocentrică
Pentru modernitate, omul este noul epicentru al lumii, întrucât toată rațiunea și logica și, prin urmare, toate metodele și știința care vor permite progresul social încep de acolo.
Schimbarea structurilor politice
Sfârșitul modelului feudal a adus cu sine o nouă formă de diviziune politică teritorială propusă de modernitate: statul național.
Acestea sunt porțiuni din teritorii definite, cu o populație constantă și o structură de putere împărțită în trei instituții centrale:
- Puterea executivă : direcționată de cine dispune și execută legile.
- Ramura legislativă : dirijată de cei care creează legile.
- Sistemul judiciar : condus de cei care aplică legile.
Ce este postmodernitatea?
Postmodernitatea este un curent de gândire care a apărut la mijlocul secolului al XX-lea ca o critică a modernității.
Principala sa propunere este că modelul propus de mișcarea predecesorului a eșuat, în timp ce ideea de progres prin cunoaștere nu este suficientă pentru a atinge bunăstarea societății.
Deși nu există un punct de plecare și de sfârșit clar pentru postmodernitate, căderea Zidului Berlinului în 1989 este privită ca punctul culminant al postmodernității. În timp ce schimbările globale provocate de atacurile din 11 septembrie marchează declinul acestui sistem de gândire.
Caracteristicile postmodernității
Respingerea ideilor ridicate de modernitate a fost firul comun al postmodernității și a fost exprimată în diferite caracteristici:
Pesimism
Postmodernitatea este responsabilă pentru sublinierea eșecului nu numai al modernității, ci al tuturor modelelor politice, economice și sociale care au apărut din aceasta. Pentru gândirea postmodernă, noua dinamică globală este incompatibilă cu propunerea modernității.
Critica presei ca axe de putere
Pentru postmodernitate, mass-media sunt (împreună cu puterea economică) noile centre de putere datorită capacității lor de a influența masele. În consecință, se generează o omogenizare a gândirii care este contrară viziunii critice necesare pentru a promova schimbări în ordinea stabilită.
Critica dinamicii consumatorilor
Conform postmodernității, dinamica capitalistă condusă de Revoluția Industrială a fost înlocuită de o economie bazată pe consum. Acest lucru conduce la producția masivă de bunuri și servicii care, în majoritatea cazurilor, sunt efemere sau dispensabile.
Vă poate interesa și articolul : Care este diferența dintre capitalism și socialism?
Negarea pierderii vieții private
Apariția internetului și a rețelelor sociale a determinat o serie de schimbări tehnologice și sociale care duc la pierderea confidențialității individuale în schimbul informațiilor și comunicării instantanee.
Vă poate interesa și articolul: Care sunt avantajele rețelelor sociale și care sunt dezavantajele rețelelor sociale ?
Întrebarea noilor procese comunicaționale
În postmodernitate, mesajul nu este atât de relevant, ci modul în care este prezentat și impactul pe care îl poate avea, dincolo de conținutul său. În plus, există o supraexpunere la informații și o tendință către conținut efemer și irelevant.
Critica permanentă
În postmodernitate, religia, politica, sistemul economic și dinamica socială sunt permanent puse la îndoială, în încercarea de a găsi răspunsuri care să permită găsirea de noi căi de progres și avansare.
Preocupare pentru mediu
În postmodernitate există o mai mare conștientizare și dovezi ale schimbărilor generate de industrializare. Acest lucru a generat noi mișcări dedicate protecției resurselor naturale și a ecosistemelor acestora.
Vă poate interesa articolul : Amenințările prezentului
