Cuprins
Cauzele și consecințele migrației sunt situațiile politice, sociale, economice sau culturale care determină plecarea de la locul de origine sau sosirea la locul de destinație. În general, aceștia sunt factori care reduc calitatea vieții și pe care migranții încearcă să le rezolve mutându-se din orașul sau țara lor.
De exemplu, una dintre cauzele migrației în România are legătură cu sărăcia. Acest lucru face dificilă pentru multe familii să își îmbunătățească condițiile de viață și sunt obligați să migreze intern, schimbând orașele sau să părăsească țara temporar sau definitiv.
Există, așadar, două tipuri principale de migrație: internă, atunci când se face pe teritoriul propriu, sau externă, atunci când se părăsește țara. Există însă și alte tipuri în funcție de durata șederii, vârsta migranților, destinația aleasă etc. Toate acestea sunt conduse de cauze și au consecințe atât la locul de origine, cât și la destinația finală.
Cauzele migrației
Se referă la motivațiile migranților de a părăsi locul de origine. Aceste cauze pot fi politice, economice, sociale, culturale, ecologice sau datorate conflictelor armate, așa cum este descris mai jos.
1. Politică: lovituri de stat, violență politică, persecuții
Conflictele politice dintr-o țară pot conduce la migrație în funcție de gravitatea cazului. Loviturile de stat, instabilitatea în alternanța puterii, lipsa de respect față de exprimarea voinței populare etc. generează o situație de instabilitate care forțează de obicei migrația.
Când o persoană este persecutată pentru ideologia sa politică și trebuie să-și părăsească țara în mod voluntar sau pentru că a fost expulzată de autorități, este numită refugiat politic.
De exemplu, presiunea actualului guvern chinez împotriva disidenților politici i-a determinat pe mulți dintre ei să părăsească țara după ce au fost persecutați sau închiși. Acesta este cazul activistului pentru drepturile omului Teng Biao.
2. Economic: sărăcie extremă, hiperinflație
Nivelul de dezvoltare economică al unei țări afectează în mod direct calitatea vieții locuitorilor săi. Din acest motiv, țările cu crize economice grave sunt de obicei un teren favorabil proceselor migratorii, deoarece locuitorii lor trebuie să se mute pentru a găsi venituri mai mari sau mai bune pentru a supraviețui.
Un exemplu este Haiti, o țară cu o criză economică gravă, care a generat migrația a 14% din populația sa până în 2019, potrivit datelor ONU. Aceste mișcări sunt, în cea mai mare parte, către Republica Dominicană.
Vă poate interesa, de asemenea articolul : Diferența dintre a migra, a emigra și a imigra
3. Cultural: studiul în străinătate
Dorința de a cunoaște și de a integra alte culturi cu propria lor este, de asemenea, o cauză a migrației, în special în rândul populației mai tinere. Studiile universitare, studiile postuniversitare sau cursurile de limbă sunt de obicei cele mai frecvente modalități de migrare, fie temporar, fie permanent.
Un exemplu foarte comun în Europa este programul Erasmus, care promovează mobilizarea studenților dintr-o mare parte a comunității economice europene. Pot studia de la trei la douăsprezece luni într-o altă țară europeană și, la întoarcere, studiile efectuate în străinătate sunt recunoscute de universitatea lor.
4. Social: nesiguranță, șomaj
Migrația poate fi determinată de dificultățile din mediul social care reduc calitatea vieții migranților și mediul lor familial. Insecuritatea și șomajul sunt cauze frecvente ale migrației în America Latină, care promovează mobilizări către alte țări din interiorul sau din afara continentului.
De exemplu, una dintre cauzele migrației în Mexic are legătură cu nesiguranța, exprimată în agresiuni, jafuri și violențe generate de cartelurile de trafic de droguri care funcționează în țară. Aceste situații au stimulat migrația în interiorul și în afara teritoriului, în acest caz către Statele Unite.
5. Ecologice: dezastre naturale, efectele schimbărilor climatice
Aceste cauze au legătură atât cu dezastrele naturale (cutremure, uragane, inundații etc.), cât și cu efectele schimbărilor climatice (deșertificare, dispariția surselor de apă potabilă, temperaturi extreme etc.). Aceste situații generează de obicei migrații forțate, deoarece locuitorii teritoriului trebuie să-și abandoneze locul de reședință pentru a supraviețui.
Un exemplu sunt insulele care alcătuiesc arhipelagul Kiribati, în Oceania. Ca o consecință a schimbărilor climatice, există o creștere progresivă a nivelului mării. Această situație va genera dispariția tuturor insulelor până în anul 2035. Din acest motiv, mulți dintre locuitorii săi au părăsit deja insulele, iar criza migrației se va agrava pe măsură ce situația se agravează.
6. Război: războaie civile, ostilitate din partea forțelor străine
Războaiele, indiferent dacă sunt forțe pe același teritoriu sau între țări, creează o situație de anxietate care îi obligă pe oameni să se miște pentru a-și păstra viața. Războaiele sunt adesea consecința conflictelor politice, motiv pentru care sunt două cauze ale migrației care sunt strâns legate.
Un exemplu este războiul din Afganistan, care a început în 2001 după atacurile din 11 septembrie asupra Statelor Unite. De la înființare, a generat valuri de migrații masive către diferite țări din Europa.
Consecințele migrației
Ce se întâmplă atunci când migranții ajung la destinație? Schimburile dintre migranți și populația locală pot avea consecințe politice, economice, culturale și sociale. În plus, migrația poate avea efecte asupra sănătății mintale a oamenilor. Toate aceste cauze sunt descrise mai jos.
1. Politici: modificări ale legilor de intrare în țară
Migrația poate genera schimbări în politicile țărilor beneficiare, fie pentru a flexibiliza legile și pentru a permite intrarea migranților, fie pentru a le întări și descuraja noi venituri.
Migrația poate fi utilizată în discursul politic pentru a propune sau promova măsuri xenofobe, în special în acele țări care au primit valuri masive de migranți.
În 2017, de exemplu, președintele american de atunci, Donald Trump, a propus crearea unui zid de frontieră între Statele Unite și Mexic pentru a opri migrația ilegală. Această propunere a fost aspru criticată, în special de guvernul mexican.
2. Economic: forță de muncă mai mare în țara gazdă
Deplasările în masă au un impact direct asupra indicatorilor economici, atât în țara de origine, cât și în țara gazdă. O țară a cărei forță de muncă a migrat nu poate produce și, dacă nu produce, nu generează venituri. La rândul său, aceasta are repercusiuni asupra scăderii ocupării forței de muncă, creșterii inflației, creșterii nivelurilor sărăciei etc.
Pe de altă parte, la locul de muncă, sosirea lucrătorilor potențiali poate avea un impact pozitiv. Migranții contribuie la diversificarea forței de muncă. Atunci când situația lor este regularizată, încep să aducă contribuții fiscale către statul de reședință.
Un alt aspect relevant este remitențele pe care migranții le fac familiilor lor în țările de origine (remitențe).
3. Cultural: miscare, schimb cultural
Migrația generează noi dinamici culturale care se exprimă printr-un schimb de experiențe, limbi, obiceiuri și tradiții care, pe termen lung, pot chiar să se amestece. Migrația favorizează miscarea și îmbogățește cultura țării gazdă.
Un exemplu îl reprezintă migranții europeni care au ajuns în America Latină la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În plus față de integrarea cu țările de destinație (Venezuela, Columbia, Chile, Argentina etc.), și-au împărtășit moștenirea culturală, care se exprimă prin îmbogățirea limbii, amestecul și gastronomia.
4. Social: schimbări demografice, xenofobie
Migrația generează o redistribuire a populației în locul de origine și în locul de destinație. La locul de origine, poate exista o scădere a populației tinere și o creștere a populației adulte și / sau mai în vârstă. Pe termen lung, statele vor trebui să aibă grijă de o populație inactivă din punct de vedere economic (pensionari), în timp ce creșterea populației productive este lentă sau stagnantă.
În țara de destinație, schimbările demografice pot fi exprimate într-o cerere mai mare pentru persoanele care au nevoie de locuri de muncă, acces la sănătate și educație, precum și o creștere a consumului local.
Ca o consecință a acestor schimbări, populația locală se poate simți amenințată. Această incertitudine și problemele care existau deja în acel loc înainte de valul migrator pot genera idei xenofobe. De exemplu prezumția că străinii își ocupă locul de muncă sau că infracțiunea se datorează prezenței migranților.
5. Psihologic: stres, anxietate, depresie
Procesele migratorii pot fi foarte dificile din punct de vedere psihologic. Mai ales când vine vorba de migrație forțată, când oamenii sunt minori sau când mobilizarea se face singură.
Modul de abordare a procesului de imigrare variază de la persoană la persoană. În unele cazuri, pot experimenta tristețe pentru ceea ce au lăsat în urmă, incertitudine și frică de necunoscut. În cazurile mai severe, migranții pot prezenta anxietate, depresie sau sindrom de stres post-traumatic, în special în cazurile de migrație cauzate de conflicte armate sau situații de violență.
Un exemplu poate fi văzut în procesele de integrare a copiilor migranți. În unele cazuri, ei pot experimenta stres la gândul de a începe o nouă școală, de a înțelege o altă limbă sau de a-și face noi prieteni, în timp ce se confruntă cu dorul de a fi departe de prieteni sau familie.
