Cuprins
Diferența dintre auz și ascultare are legătură cu tipurile de procese fiziologice sau cognitive asociate fiecăruia.
Diagramă comparativă între auz și ascultare
| Auz | Ascultare | |
|---|---|---|
| Definiție | Abilitatea de a percepe stimuli sonori. | Abilitatea de a acorda atenție sunetelor și de a le interpreta. |
| Sisteme și procese implicate | Sistem auditiv: Urechea externă. Urechea medie. Urechea internă. | Sistemul auditiv : Urechea externă. Urechea medie. Urechea internă. Procese cognitive : Atenţie. Memorie.Înţelegere.Învăţare. |
| Caracteristici | Este un răspuns fiziologic.Necesită funcționarea sistemului auditiv.Este un act involuntar.Implică activarea permanentă a sistemului auditiv.Este o abilitate care poate fi pierdută în timp.Este o capacitate care poate fi absentă sau restricționată la unii oameni. | Este un act fiziologic și cognitiv.Este o acțiune voluntară.Implică atenție și concentrare.Este o abilitate care poate fi pierdută în timp.Este o capacitate care poate fi absentă sau restricționată la unii oameni. |
| Factori care pot influența | Patologii auditive.Vârstă.Leziuni | Patologii auditive. Patologii cognitive. Probleme de atenție și / sau concentrare. |
| Exemple | Fiind pe stradă și auzind simultan sunetele copacilor, claxoanelor mașinii și ale treptelor pietonale. | Ascultați o conversație, fiți atenți la ceea ce se spune, înțelegeți-o și generați un răspuns coerent din ceea ce ați auzit. |
Vă poate interesa, de asemenea, articolul : Care este diferența dintre senzație și percepție?
Ce este auzul?
Auzul este acțiunea de a percepe un sunet, prin urmare, se referă la capacitatea fiziologică de a primi un stimul sub formă de unde sonore și de a-l interpreta.
Când mergem pe stradă și putem auzi sunetul vântului, claxoanele mașinii sau o conversație viitoare, auzim.
Nu este necesară nicio acțiune sau testament specific pentru a auzi. Sunetele se află în mediul înconjurător și sistemul auditiv este responsabil pentru captarea lor.
În acest sens, auzul este un răspuns al corpului nostru la un stimul sonor, nu este ceva ce putem controla după bunul plac. Aceasta înseamnă că nu putem evita auzul, decât dacă luăm măsurile adecvate (purtarea căștilor, acoperirea urechilor sau starea într-o cameră izolată).
Ce trebuie să auzim?
Pentru a auzi, este necesară funcționarea corectă a sistemului auditiv, care constă din trei părți:
Urechea externa
Este partea vizibilă a urechii. Este alcătuit din lob, pinna și timpan.
Urechea medie
Este partea care comunică urechea externă cu urechea internă. Există lanțul osiculelor, compus din trei structuri osoase numite ciocan, nicovală și stape.
Urechea internă
Cohleea (o structură în formă de melc) conține celulele auditive și nervii care trimit sunet la creier.
Cum funcționează sistemul auditiv?
Sunetul este alcătuit din unde sonore. Acești stimuli intră prin urechea exterioară și trec prin timpan generând vibrații.
Aceste vibrații ajung la urechea medie și lanțul osiculelor este responsabil pentru primirea lor și trimiterea lor către urechea internă.
Când aceste unde sonore ajung la cohlee, ele conduc ieșirea celulelor de păr, responsabile de transformarea vibrațiilor în impulsuri electrice, care vor fi apoi trimise la creier prin nervul auditiv.
Odată ajuns în creier, aceste impulsuri sunt interpretate ca sunete. Aceasta înseamnă că sistemul auditiv nu se oprește, deoarece acest proces are loc într-un mod neîntrerupt cu toți stimulii sonori din mediul înconjurător și pe care îi putem percepe.
Factori care pot afecta auzul
A avea un sistem auditiv nu înseamnă că aveți capacitatea de a auzi. Există câțiva factori care pot afecta această capacitate:
- Patologii (înnăscute sau nu) care au generat pierderea auzului.
- Vârsta: la unele persoane, îmbătrânirea implică pierderea auzului.
- Traume , adică accidente sau răni care au deteriorat sistemul auditiv.
În funcție de tipul de patologie sau traumatism, este posibil să se recupereze capacitatea de a auzi total sau parțial cu ajutorul aparatelor auditive sau a implanturilor de aglomerare, după o evaluare medicală.
Ce este ascultarea?
Ascultarea reprezintă actul de a acorda atenție unui sunet. Acest lucru necesită funcționarea sistemului auditiv și, în plus, alte procese sau funcții cognitive și psihologice.
Ascultarea necesită voința ascultătorului, deoarece dacă sistemul dvs. auditiv funcționează corect, veți auzi. Dar interesul, concentrarea, atenția și memoria dvs. vă vor permite să înțelegeți, să păstrați și chiar să răspundeți la ceea ce auziți.
Ascultarea provine din latinescul auscultare , care înseamnă „a te apleca pentru a aplica urechea”.
Cum ascultăm?
În procesul de comunicare există mai multe elemente:
- Expeditor : este cine trimite mesajul.
- Receptor : este cel care primește mesajul.
- Cod : este sistemul utilizat pentru a crea mesajul (limba spaniolă, cod binar etc.).
- Mesaj : este ceea ce doriți să transmiteți sau să comunicați.
- Canal : este mijlocul utilizat pentru a trimite mesajul (telefon, web, e-mail etc.).
- Zgomot : acestea sunt interferențe sau probleme care pot apărea în timpul comunicării.
- Feedback : este răspunsul dat de receptor, care din acel moment devine expeditor.
- Context : este situația în care se generează actul comunicativ.
Pentru ca procesul de comunicare să aibă succes, este necesar ca expeditorul să trimită un mesaj și să îl primească și să îl interpreteze receptorul. Dacă situația o justifică, receptorul va trebui să răspundă ( feedback ), dar nu va putea să o facă corect dacă nu a înțeles sau nu a acordat atenție mesajului.
Un exemplu clasic de ascultare este cel al unei clase în care toți elevii aud ceea ce se spune, dar nu toți ascultă. Unii elevi nu sunt atenți, alții pot să nu audă bine, alții ar putea să audă, dar nu au capacitatea cognitivă de a înțelege ceea ce aud etc.
Factori care pot afecta ascultarea
Auzul nu înseamnă neapărat ascultarea. Există câțiva factori care pot interfera cu acest proces:
- probleme de auz : dacă un sunet nu este perceput în mod corespunzător, va fi dificil de interpretat.
- Dificultăți de atenție : Persoanele cu deficit de atenție nu se pot concentra pe o sarcină mult timp. Acest lucru poate cauza probleme de ascultare.
- Probleme în procesul de comunicare : zgomot, mesaj incomplet, eșecuri în canalele de comunicare etc.
- Probleme cognitive: pierderea memoriei sau demența pot provoca probleme de înțelegere a ceea ce auziți.
Vă poate interesa, de asemenea, articolul : Diferența dintre “a zice” și “a spune”
