Cuprins
Patrimoniul material este o proprietate tangibilă, mobilă sau imobilă, care a fost creată de grupuri sociale în trecut.
Patrimoniul imaterial este orice bun de natură intangibilă care alcătuiește moștenirea culturală a unui grup.
Atât moștenirea tangibilă, cât și cea intangibilă constituie moștenirea culturală, adică moștenirea culturală pe care un grup social o transmite noilor generații și aceasta este ceea ce le caracterizează și le face unice.
Tabel comparativ între patrimoniu tangibil și patrimoniu intangibil :
Moștenire tangibilă | Patrimoniu imaterial | |
---|---|---|
Definiție | Este setul de creații tangibile ale unei comunități care au o relevanță istorică, culturală sau naturală. | Sunt expresii culturale intangibile care definesc o comunitate. |
Tipuri | Patrimoniul arhitectural. Patrimoniul arheologic. Patrimoniul artistic și istoric. Patrimoniul industrial. Moștenire naturală. | Tradiții și expresii orale. Arta și spectacole. Utilizări sociale, ritualuri și evenimente festive. Tehnici meșteșugărești tradiționale. |
Exemple | Partenonul din Atena, Grecia. Marele Buddha din Leshan, China. Orașul universitar Caracas, Venezuela. Vechiul oraș maya și pădurile tropicale protejate din Calakmul, Mexic. | Medicina tradițională tibetană. Reggae din Jamaica. Poveștile cântate ale comunității Ifugao din Filipine. Dansul, dansul și limbajul Garifunei din America Centrală. |
Ce este patrimoniul tangibil?
Patrimoniul material sau patrimoniul cultural tangibil cuprinde toate creațiile materiale realizate de grupuri sau comunități în trecut și care, datorită caracteristicilor lor, sunt considerate relevante în evoluția unei societăți sau a unui popor.
Clasificarea patrimoniului material a fost creată de UNESCO în 1973, iar bunurile care fac parte din această listă sunt considerate „neprețuite și de neînlocuit”, datorită valorii lor istorico-culturale.
Patrimoniul material poate fi alcătuit din:
- Proprietate mobilă : sunt toate acele creații care pot fi transportate (de la artefacte mici la opere de artă de format mare).
- Imobiliare : sunt toate creațiile care, prin natura lor, nu pot fi separate de mediul în care aparțin. Acesta este cazul lucrărilor de arhitectură sau a celor care sunt integrate în natură, cum ar fi picturile rupestre.
Proprietățile mobile sau imobile au subclasificări care depind de legislația fiecărei țări. Cele mai frecvente categorii sunt patrimoniul arhitectural, arheologic, artistic și istoric, industrial și natural.
Patrimoniul arhitectural

Se referă la toate construcțiile care reflectă un moment relevant pentru societatea care deține moștenirea menționată. Clădiri, case sau monumente sunt câteva exemple. Un exemplu imortant este Coloana Infinitului, una dintre cele mai cunoscute opere ale sculptorului Constantin Brâncuși. Parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, din care mai fac parte Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, Coloana Infinitului, înaltă de 29 de metri, a fost inaugurată în octombrie 1938. Dedicată soldaților români căzuți în luptele de pe Jiu în Primul Război Mondial, Coloana a fost inițial denumită „Coloana recunoștinței fără sfârșit”.
Patrimoniul arheologic

Patrimoniul arheologic este considerat a fi toate bunurile mobile sau imobile care se găsesc la suprafața, subsolul sau apele jurisdicționale care necesită o metodologie arheologică pentru studiul său și care pot furniza informații relevante cu privire la activitățile sau modurile de viață din istoria umanității.
Rămășițele paleontologice, fosilele, rămășițele umane, flora și fauna aparțin acestei categorii.
Machu Pichu, în Peru, este un patrimoniu material arheologic.
Patrimoniul artistic și istoric
Patrimoniu, dezvoltare locală și turism
Întreaga producție de bunuri mobile și imobile servește la ilustrarea perioadelor istorice anterioare prezentului. Aceasta include totul, de la structuri antice, îmbrăcăminte sau artefacte, până la resurse audiovizuale (documentare, filme etc.).
Lista monumentelor istorice din România (LMI)
Patrimoniul industrial
Acestea sunt toate bunurile create de Revoluția Industrială pentru realizarea proceselor de producție și care servesc la ilustrarea sau înțelegerea schimbărilor istorice, sociale, culturale sau industriale. O fabrică veche, o mașină dezafectată sau mijloace de transport vechi sunt exemple din această categorie.
Fabrica de furnizare de încălțăminte din Alfeld, Germania, este considerată un patrimoniu industrial și este încă în funcțiune.
Moștenire naturală

Toate acestea sunt bogăția naturală pe care o moștene o societate. Aceasta include din formațiuni naturale, locuri protejate sau habitate de specii de animale sau plante în pericol de dispariție.
Parcul Național Canaima, în Venezuela, este considerat o moștenire naturală.
Ce este patrimoniul imaterial?
Patrimoniul imaterial sau patrimoniul cultural imaterial este ansamblul de tradiții, cunoștințe, tehnici și obiceiuri care sunt practicate și moștenite de la o generație la alta, menținând în viață simțul identității unui grup social.
Această clasificare a fost creată de UNESCO în 2003 și, conform acestei organizații, include tradiții și expresii orale, arte spectacolului, utilizări sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și utilizări legate de natură și univers și tehnici tradiționale artizanale.
Tradiții și expresii orale
Acestea sunt toate formele vorbite în care se transmit valorile culturale și sociale, precum și cunoștințele care sunt transmise de la o generație la alta și ajută la construirea memoriei colective.
Expresiile orale includ mituri, legende, narațiuni, rime de grădiniță, poezii, proverve etc. De asemenea, include limbajul, deoarece este vehiculul care permite exprimarea orală. În acest sens, se înțelege că pierderea unei limbi implică dispariția tuturor tradițiilor orale ale unei comunități.
Hudhudul, poveștile cântate ale comunității Ifugao din Filipine sunt un exemplu de tradiție orală.
Vezi și articolul Care este diferența dintre obicei și tradiție?
Artele spectacolului

Include muzică, dansuri, piese de teatru, poezie cântată etc. Aceste tipuri de demonstrații servesc adesea pentru a spune povestea unei comunități, în plus, în multe locuri ele constituie o parte esențială a activității sale turistice, cum ar fi carnavalurile din Barranquilla, în Columbia.
Utilizări sociale, ritualuri și acte festive

Toate acestea sunt obiceiurile care dau viață unei comunități, deoarece îi conferă caracteristici unice. În general, aceste ritualuri au fost create pentru a marca un eveniment important (schimbarea anotimpului, etapele vieții etc.), din acest motiv sunt indispensabile în construirea identității individuale și colective.
Un exemplu al acestui tip de patrimoniu poate fi găsit în Seul, Coreea de Sud. Acolo, în prima duminică din mai, se ține un rit la Altarul Jongmyo, oferind mâncare și băuturi spiritelor strămoșilor.
Cunoștințe și utilizări legate de natură și univers
Cuprinde setul de cunoștințe pe care o comunitate le-a adunat de-a lungul generațiilor în relația sa cu natura. Aceste cunoștințe pot include ritualuri de trecere, medicină tradițională, practici șamanice și ritualuri de posesie.
Viziunea asupra lumii Kallawaya, un grup etnic din Bolivia, include un sistem medicinal bazat pe proprietățile a aproape o mie de plante locale și este un exemplu de patrimoniu intangibil.
Tehnici meșteșugărești tradiționale

Deși meșteșugurile sunt o expresie tangibilă a culturii unei comunități, această clasificare a patrimoniului imaterial se referă la cunoștințele necesare (și transmiterea generațională a acestuia) pentru a menține în viață patrimoniul unui grup social.
Batik, tehnica țesutului manual de bumbac și mătase, este foarte reprezentativă în Indonezia și reprezintă un patrimoniu imaterial. Tipăriturile sunt încărcate cu simboluri care reflectă viziunea asupra lumii a culturii respective și sunt folosite nu numai în ocazii ceremoniale, ci și în fiecare zi.